Se numeste Prietenie.

Sincer vorbind nu imi e usor sa vorbesc despre acest subiect.Nu pot sustine ca imi e bine atunci cand imi merge practic...rau!Poate ca undeva exista o persoana pe care inca nu am descoperit-o care ma poate intelege  si care stiu ca nu ma va lasa singura asa cum ai facut-o TU!

 Cine esti TU si de ce scriu despre tine ?Nu stiu.Scriu doar despre o prietenie de care stiu ca imi va fi dor,candva!

  Usor de zis „Iti multumesc ca esti alaturi de mine,ma bucur ca am gasit in tine ceea ce am cautat in alti prieteni.Esti singura care ma intelege si nu vreau sa ne mai certam.”Recunosti asta nu?

 Poate ca citesti,poate ca nu,poate ca nici nu te intereseaza sau poate ca nu te-a interesat vreodata.E greu sa cuceresti increderea dar e foarte usor sa o si pierzi.Cam asa se intampla si in cazul nostru.

Scriu despre asta pentru ca acolo undeva ai fost si poate ca si mai esti parte din mine si nu sa crezi tu ca vreau sa ma plang.

  Nu stiu daca ai patit vreodata ce am patit eu si nici nu iti doresc asta!Poate candva iti vei da seama ca ti-am vrut doar binele...

Nu am de ce sa iti reprosez ceva,asta doar pentu ca nu vreau.Ce rost isi mai au acum reprosurile cand a disparut totul?

   Ai fost si esti o sucita si „o leoaica cu sentimente” ,dar cu toate astea erai prietena mea si te intelegeam!Si stii de ce am spus asta!

  Nimeni nu ma crede acum daca zic ca imi pasa.Cu toate ca s-au intamplat destule,am trecut cu vederea peste orice,am iertat si am cedat,ca in final sa observ ca acum tot binele devea un rau pentru mine!

          DIFERENTA dintre noi ne-a unit candva.

   Acum stiu ca mi-ai demonstrat ca din partea ta a fost doar o simpla bataie de joc si oarecum si pierdere de timp.O sa ramana amintirile,poza asta si ce e scris pe un simplu biletel verde...